Slippin’ away.
Acum ceva ani m-am oprit din scris.
De ce?
Buna intrebare. La un moment dat ajunsesem sa scriu pentru a
scapa de demonii interiori, dar cu timpul cu cat scriam mai mult de cele mai
multe ori durea cand scriam.
Acum dupa ani de zile si preumblari, lupte duse pentru …
pentru a oferi o viata mai buna, pentru a ma aseza pentru a oferi ce mi-as dori
eu … am oboist.
De multe ori ma trezesc noaptea gata sa sar la atac nestiind
unde sunt, de ce sunt, cum sunt iar cand imi pun man ape frunte imi dau seama
ca este doar o alta noapte in care sunt lac de sudoare.
Incerc sa ma linistesc chiar daca simt ca imi iese inima din
piept si incerc sa imi calmez miile de ganduri care imi urla in cap iar in
tacere aud pulsul si imi asez capul pe perna care déjà imi este uda.
Strang incet din dinti si incerc sa adorm.
Acum sunt acolo unde este ce a mai ramas din sufletul meu
spulberat in mii de cioburi, sunt aici unde imi ramasese inima.
Dupa atata vreme imi e atat de greu sa imi astern gandurile
pe o coala….la naiba. Imi vine sa ma urc in masina si sa alerg in noapte in
speranta ca totul va trece si ca visez si ca atunci cand ma voi trezi in
bratele mele va fi persoana pe care sa o sarut de dimineata si sa zambesc
zicandu-mi in minte ca anii astia au fost doar un cosmar de o noapte.
Stiu ca am zis ca acasa este acolo unde iti este inima… acum
nu mai stiu unde este acasa caci am doar cioburi aruncate si incerc sa le
strang in fiecare zi.
Daca nu erau persoane pentru care sunt un punct de sprijin…
cred ca as fi disparut demult.
Am aprins o tigara in noapte……..si trag din ea. A naiba e
greu sa scriu acum.
To be continued de dimineata.
Me, Myself & I
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu